Oda unei mame

Stau in cada. Dorm cu ochii deschisi. Mai patesc asa..de la oboseala si de la apa fierbinte, nici nu mai am energie sa-i inchid. Plutesc in deriva, undeva departe...
Este dar un vis. Un vis in care va deveni realitate. Te voi intalni. Ma voi uita la tine cu o mimica greu de deslusit, incarcata de sentimente, confuza. Te vei uita la mine si te vei preface ca nu intelegi de ce te privesc asa, ca nu este nimic deosebit la tine, ca esti o femeie ca oricare alta. Nu voi scoate nici un cuvant. Te voi..admira. Voi incerca sa te inteleg, sa fiu alaturi de tine, sa te ajut.
Te vei preface ca nu este nimic deosebit la tine. Dar cum? Vei fi mama. La o varsta la care altele se plimba brambura prin discoteci, tu...vei da nastere unei fapturi ca tine. Ca mine. Ca noi. Unei fiinte umane. Unui pui de om. Un pui de om care va invata sa zica "mama", "tata".
Vei fi dispretuita. Vei fi pusa la colt de o societate mult prea inchisa la minte ca sa vada adevaratul inteles al lucrurilor, adevarata minune. Caci este o minune. Adevarata frumusete. Sa simti parte din tine in bratele tale, ochi din ochii tai privindu-te cu dragoste. Va fi uimitor. Va fi divin. Vei fi tu. Te voi iubi pentru ceea ce esti si nimic mai mult. Caci aceasta este rodul dragostei tale pentru el si al dragostei lui pentru tine. Va voi iubi pentru ceea ce sunteti.
Sunteti copii. Sunteti parinti. Suntem..oameni.

In contraste...

Ora 3 dimineata. Stau la un pahar de vin, dupa ce am (re)vazut "Watching the detectives". Bun film. Daca esti tipa, imposibil sa nu-ti placa. Daca esti tip indragostit, din nou, vei aprecia comicul de situatie si nu numai. Daca nu ai pe nimeni drag, s-ar putea sa te enerveze. Si asta datorita mesajului, ca dragostea e nebunie, dar o nebunie frumoasa. Ca faci tot felul de prostii si nu-ti dai seama. Ca femeile au un numar infinit de metode prin care sa se joace cu mintile barbatilor, fara ca acestia sa-si dea seama. Si pana la urma, asta-i partea cea mai interesanta. Sau?
In ziua de azi, nu mai exista dragoste traditionala. Totul e cuprins de timpuri noi, de curente, de moda schimbatoare, de modern. Peste tot, mesaje cu multiple intelesuri, mesaje pe care femeile le lanseaza avand speranta ca barbatii le vor receptiona cum trebuie. De cele mai multe ori, nu se intampla asa. Ascultati "Nicest thing" de la Kate Nash. Va veti da seama la ce ma refer. Nu mai exista declaratii de dragoste, exista sentimente, exista pasiune, dar oare dupa cat timp? la ce cost?
In ziua de azi nu mai poti cunoaste o persoana atat de repede. In ziua de azi, inainte de a-i spune persoanei apropiate un simplu "te iubesc" te gandesti ca poate te expui, ca poate interpreta gresit, ca poate te pui tu intr-o lumina inferioara si el/ea poate profita. Ce porcarie...
Nu iti mai poti exprima sentimentele fara nici o retinere. Totul are o limita ce nu poate fi depasita sub nici o forma, fara a capata alte conotatii.
Unde sunteti voi, oameni de altadata?