Ultima pe anul asta.

M-am hotarat sa scriu in dulcele grai romanesc, pentru ca pana la urma asa ma pot exprima si ma pot face inteles cel mai bine. Si-asa n-o sa-mi citeasca nici un strain blog-ul si daca se intampla totusi si are nelamuriri, ma poate contacta. Ma uit la celelalte entry-uri si mi se par ca fiind ale unui emo de 16 ani. Ciudat..parca nu tot eu le-am scris. Acum schimbam un pic placa.
Stateam pe ganduri.. da, in ultimul timp am o adevarata problema in a sta pe ganduri nejustificat ...
Am terminat liceul acum jumatate de an. Un liceu..poate ca oricare altul, nu sunt in masura sa-l caracterizez, poate pentru ca am fost undeva in categoria elevilor medii, nici prea buni, dar nici in zona "de jos". Un liceu in care era la moda sa chiulesti, sa bei (cel putin in a 9-a si a 10-a, cat a tinut acea "euforie"), sa te dai mare cu orice poti si sa-ti arati adevarata fata cat mai putin posibil. Am ales sa ignor astfel de "personalitati"... poate de-asta n-am ramas cu multe amintiri placute din liceu, si cu atat mai putini prieteni adevarati.
Dar apoi, M-A LOVIT facultatea in plin. Este pur si simplu incredibil..nu-mi vine sa cred. Cate schimbari, cate moduri de gandire diferite din partea unor persoane la fel de diferite. "Nu mai suntem copii" ni se sopteste in casca ori de cate ori apare ocazia... La scoala ne-au invatat tot felul de chestii mai mult sau mai putin interesante, mai mult sau mai putin utile, dar INTREBAREA mea este: cand/unde inveti cum sa iubesti? cand/unde te invata cum sa ai grija de cei din jurul tau, sa ai incredere in ei, sa ai tot timpul fruntea sus, sa treci peste necazuri, sa ii ajuti pe cei din jur dar mai ales sa ACCEPTI ajutorul altora? Am scris "m-a lovit" facultatea pentru ca m-au lovit toate intrebarile astea, simultan sau pe rand.
Inca mai vad copii in cei care nu acorda prea multa importanta facultatii, in sensul ca o iau mai lejer, ca sa zic asa. Apoi vad (viitori) oameni in toata firea pe cei care o trateaza cu maximum de seriozitate. Pentru cei care nu vor sa citeasca "oameni maturi", cititi "tocilari"..poate va incalzeste cu ceva...Apoi, undeva la mijloc, sunt eu. Cine sunt eu? O amestecatura dintre cele doua? De cand am inceput facultatea am descoperit multe lucruri noi, multe lucruri frumoase, dar mi s-a complicat viata exponential. De ce? pentru ca nimeni nu te invata sa iei viata in piept. Nimeni nu te invata niste chestii esentiale, de suflet. Si profesorii fac greva pentru ca vor salarii mai mari...

In incheiere, ca o concluzie pe anul 2007...sunt fericit si sunt trist in acelasi timp. Nimic nu s-a schimbat. Inca mai cred in povesti. Inca mai pot sa iubesc, inca mai sunt alaturi de cei tristi si rad alaturi de cei fericiti. Inca mai cunosc oameni deosebiti, inca mai invat... Viata de-abia de acum incepe...