Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Si visez. Visez la ce a fost, visez la ce este, visez la ce va fi. Nimeni nu are dreptul sa ne franga visele. De ce sa ne trezim la realitate, cand visam asa frumos? Raspunsul e simplu...daca nu ne-ar trezi altcineva, ne-am trezi noi singuri, mai brusc, mai dureros. Realitatea nu corespunde visului. Adevarul doare. Viata merge mai departe. M-am trezit. Ma dau jos din adapostul meu nocturn. Ce pacat, era caldura. Imi fac o cafea. A rasarit soarele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu