Entry for December 28, 2008

Ascult melodii de pian si plang lacrimi de vioara

Am trecut de stadiul "teenage rebels society" si tot acolo am ajuns. Unde esti? Am nevoie de tine

abureala mahmureala

Compus la 5:55 dimineata dupa n beri, m pahare de vin si aproximativ 5 minute de atipeala.
"Ce bine e...si ce aiurea in acelasi timp...cand ai la dispozitie creierul omenesc,masinarie exceptionala a Divinitatii,creatoare de necunoscut si inimaginabil, fantasme si iluzii in acelasi timp, nascociri, vise, planuri, pe cat de probabile pe atat de irealizabile in realitate. Nimic n-o sa fie asa cum am vrea sa fie, nu vei fii langa cine ai vrea sa fii, iti vei dori diverse si vor ramane in stadiul de vis, pentru ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din supermarket. Stim cu totii proverbul.
Care ar fi morala? sa nu incetezi sa lupti, sa crezi in idealurile tale, sa continui sa speri la ceva mai bun, o stare superioara, fericirea suprema, eterna, precum intalnim in povestile din filme. Da, in alea merita sa credem..nu in rahaturile cotidiene de care ne lovim zilnic. Am trecut de copilarie, acum trebuie sa facem fata partii mai putin roz a vietii. Timpul nu te asteapta, persoana de langa tine, s-ar putea nici atata, vremea trece si tu te trezesti cu o mana-n..acolo unde nu bate prea des soarele si cu nimeni langa tine. Nu inceta sa speri, lupta in continuare si vei ajunge unde-ti propui!
Asta a fost ultima pe '08."

Short lesson in physics

What do we know about glass, kids? Well, we know that it has two magical properties that can't be recognised in most materials:

1)it can reflect light. Point a flashlight at it, and the light beam will reflect somewhere else, leaving what's beyond the glass untouched, unharmed.

2)it can refract light. Point a flashlight at it, and the light beam will go beyond the glass, changing it's trajectory, affecting whatever lies beyond the glass cover.

Now let's take the human mind vs the human heart. Ideal scenario: the human mind wants to ignore feelings, wants to keep the heart clear, pure and untouched. It is what we call reflection.

Non-ideal scenario (and most frequently met): the human mind cannot prevent emotions from getting through. Although bent, having a different trajectory, changing their nature, they do get through. We call this refraction.

One can also compare the human heart with a piece of glass due to its sensitivity...Push it to the limit and it will break.

Amazing how physics and emotions relate, isn't it?

Change

I realise now...to deny One's feelings...pure suicide.

To deny One's thoughts...madness.

To confront one's feelings and thoughts..now that's a different story.

Now I am at peace. It's time for a change.

The United States of Tudor

"I recall when our lives were unusual and electric. When we burned with something close to fire. But now we sway to a different rhythm. Lives lived without meaning or even directed hope. The passage of time measured only by loss. Loss of a job, loss of a minivan... a son."

"There's another thing to learn about tears, they can't make somebody who doesn't love you any more love you again. It's the same with prayers. I wonder how much of their lives people waste crying and praying to God. If you ask me, the devil makes more sense than God does. I can at least see why people would want him around. It's good to have somebody to blame for the bad stuff they do. Maybe God's there because people get scared of all the bad stuff they do. They figure that God and the Devil are always playing this game of tug-of-war with them. And they never know which side they're gonna wind up on. I guess that tug-of-war idea explains how sometimes, even when people try to do something good, it still turns out bad." (The United States of Leland)

I recall the days when I'd imagine myself saying "Hi! My name is Tudor and I'm here to change the world". I'm here to change the way people think, to make the world a better place. Call me a hippie if it makes you feel better. I don't know...I guess it's just sad to see people building walls between them, artificial/superficial walls, bounderies, not beeing..as they used to be..

...the days when I'd imagine myself just like in the movies, having a happy life in a happy family, with happy friends and all that junk. Oh, and a happy girlfriend, right, let's not forget that. I'd imagine all that and it'd feel good for a few moments. Then it would all disappear in thin air, boom! snap back to reality and face the facts. There is no perfect human being, a physical and mental flawless person, male or female. There is no perfect family. There are no perfect people to be your friends. There is no perfect relationship.

Hi! My name is Tudor and I'm here to change your mentality.

Ce ai?

-Ce ai?

-N-am nimic!

-Hai mai, de ce esti nervos?

-De ce sunt nervos? pai hai sa-ti zic de ce sunt nervos...sunt nervos pentru ca imi vine sa te sarut si nu pot. Pentru ca imi vine sa te imbratisez si nu pot. Pentru ca daca nu te vad, nu e bine; daca te vad, nu e bine. Pentru ca daca ma port frumos nu e bine, daca ma port urat iar nu e bine. Pentru ca te-as cuprinde in sarutari si imbratisari 24 de ore pe zi, 7 zile din 7. Si nu pot. Pentru ca as vrea sa adorm langa tine si sa ma trezesc langa tine si nu pot. Pentru ca as vrea chipul tau sa fie primul pe care-l vad in fiecare zi, inaintea tuturora. Si nu pot. Pentru ca ti-as indeplini fantezia de a fuma o tigara in pat dupa ce te trezesti. Si nu pot. Pentru ca simt ceva si nu pot sa exprim. Nu ma lasi.

Tu ce ai?

Here we go again...

"For most problems the Marine is issued a solution. If ill, go to sickbay. If wounded, call a Corpsman. If dead, report to graves registration. If losing his mind, however, no standard solution exists."

Jarhead

The wishing pool

Hi! I'm your wishing pool. Place a quarter for every wish that you may have...

I wish my leg would heal

I wish my computer wouldn't get broken every now and then

I wish I'd get along as I'm supposed to with my mom

I wish my grandparents would be more open-minded

I wish my friends would all have happy lives like I don't, so they'd be around to encourage me when things aren't going the way they should

I wish..matters of the heart wouldn't be so complicated

I wish I wasn't surrounded by girls/women, if 80% of them are either undecided, don't take things seriously or think this is a game

I wish I didn't have to listen to my ex talking about her new boyfriend, not because I'm jealous, well, actually, maybe because I'm a bit jealous, maybe because I still care about her in a way, or maybe just because the natural/normal question pops into my head.."why couldn't it be the same way with me"

I wish certain people would be closer to me, because distance is a big problem nowadays

I wish more and more people would just say what's on their mind without having to control their words, their feelings, themselves

I wish I could kiss that someone whenever I feel like it, without having to...you've guessed it.. control myself

I wish I didn't have to write on this blog and just speak to the persons at hand, but considering the forementioned facts, that most people don't take things seriously or just..don't wanna listen/talk about it, it's quite difficult to even try such a courageous act...

I wish some people were a little bit more down-to-earth than they are now

I wish I'd start a fight club, without the project mayhem part

I wish I didn't see things in the Leland P. Fitzgerald way (google the name if you don't know what I'm talking 'bout)

I wish I was a kid again.

How many quarters is that again?

Epilog/Hai-hui prin Arad

Cica s-a dus un an de facultate...un an in care am invatat multe (si nu ma refer la informatii de la scoala, ci la experiente de viata). Am invatat (oare) sa iubesc, am invatat sa simt, am invatat sa traiesc. Am invatat ca nu e bine sa crezi orbeste in oameni, dar mai recent am invatat si ca e bine sa le acorzi o sansa. Ca binele primeaza in natura omului, indiferent de ce s-ar zice.

Am incheiat anul cu un drum pana la Arad. De ce tocmai pana acolo? Pentru ca am hotarat sa(-mi) acord o sansa. Am hotarat ca merita incercat. Am hotarat ca n-am nimic de pierdut. Si am avut dreptate. Au fost poate cele mai frumoase 2 zile din anul asta. De ce? Pentru ca am fost un tanar indragostit lulea timp de 2 zile. Pentru ca am trait ce/cum n-am mai trait de mult timp. Pentru ca m-am simtit din nou ca un pusti de 14 ani ce nutreste sentimente pentru o fata pentru prima oara. Si e o senzatie de 5 stele. Nu regret pentru nici o clipa ca am ales sa merg pana acolo, si de mi s-ar ivi ocazia, as face-o din nou. Am invatat ca nu e bine sa te iei dupa gura oamenilor, ca nu trebuie sa-ti fie teama de nou, ca nu trebuie sa te iei dupa zvonuri. Trebuie sa treci prin viata cu propriile-ti forte si nu luandu-te dupa "calauze", decat daca acestea chiar stiu despre ce vorbesc. Iti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii si inima!

Acum tot ce ramane e o dorinta, o amintire, o poveste, o prietenie. Dar ce prietenie!

A warrior's code

My heart is weak. My mind is troubled. I look at these two hands which have defeated many foes so far, and yet, they cannot feel a woman's touch. When the battle is over, I cannot return home to my beloved one to hear her whispering in my ears soft words that make my heart crumble and rebuild itself with joy instantly. I cannot return home to my child, and teach him/her how to do battle...with life. Life is a continuous fight, and we are all its warriors.
Whatever they say, men need women, regardless if they want to admit it or not. They provide us with what we cannot provide for ourselves at the end of the day...a soft kiss, a warm touch, a strong hug. They are the fuel which keeps us going, keeps us fighting.
At the end of the day, the battle wages on. And although I do not have you by my side, I will search for you. I will find you. I will be complete.

Hotul

M-ai prins furand. Ce rusine...imi vedeam de ale mele, furandu-ti cate o privire, cate un zambet, in zilele bune chiar si o imbratisare. Si era bine. Eram multumit de mine, desi ca orice hot, simteam o sete de mai mult.
Dar m-ai prins. Acum nu mai pot face nimic. Soarta mea e in mainile tale. De ma vei vrea intemnitat intr-un colt al inimii, acolo voi ramane sa putrezesc, sa ma transform intr-o amintire si sa pier odata cu trecerea timpului. De ma vei vrea incoronat peste al tau regat, desi stapan peste toate, al tau supus voi ramane in continuare, indiferent de statut.
Ce vei face mai departe?

Atunci cand...

....ti se urca la cap, apai ti se urca la cap in toata regula. Dragostea nu va tine cont de nimeni si de nimic. Nu va tine cont de prietenii, de grupurile sociale din care faci parte, chiar si de sanatatea ta. Nu. Si atunci cand nu vei putea sa-ti marturisesti sentimentele te vor lua durerile de cap. Iti va veni sa-ti smulgi parul. Iti va veni sa plangi, sa injuri, sa arunci cu pareri si concluzii de moment care nu sunt neaparat adevarate. Nu vei mai fi tu. Nu vei mai vorbi normal, nu vei mai gandi logic, ba mai mult, nu te vei gandi la altceva decat la subiectul asta. Si atunci iti zici, ai risca sa-ti pierzi prietenii pentru o relatie? Nu. Vei tine in tine si vei incerca sa-ti distragi atentia, sperand ca-ti va trece. Si cu timpul, iti va trece. Dar e nedrept. O stim doar cu totii.
Daca tu esti fericita, eu sunt fericit. Asta e tot ce conteaza. Numai bine!

Trezirea!

Trezeste-te! Sterge-ti ochii de praful care ti-a perturbat vederea si ti-a incetinit mintea! Nu faci parte din turma care are ca status "Faci parte din turma"! Lasa berbecalismele si alte tampenii contemporane noastre! Fii sincer in vorba si destept in gandire, caci altfel ii vei indeparta pe cei din jurul tau, cei care tin la tine si cei care se prefac ca tin la tine. Foloseste-ti chestia aia din cap, fii unic, fii tu insuti si scoate-te din prostia generala ce domneste in jurul tau.
Viata e o piesa de teatru, apropiatii tai sunt spectatori si tu esti singurul actor de pe scena, intr-un spectacol care poate fi de rahat sau poate fi de succes. In functie de prestatia ta, spectatorii vor aplauda sau vor arunca cu rosii. Tine numai de tine caci tu esti singurul care-i influentezi. Ai grija ce zici caci vorbele sunt cea mai periculoasa arma. Ai grija ce faci caci vei fi judecat. Cu totii suntem cu ochii pe tine si-ti vom da note, ca deh, suntem tari in a-i judeca pe altii dar nu si in a ne judeca pe noi insine...
Ai grija de tine si tine de cei ce tin la tine! Trezeste-te! O noua zi, un nou act de jucat...

Brrrrrr...

Mi-e frig. Am mainile inghetate, desi afara e cald si bine. Nu mai are cine sa le incalzeasca. Ai plecat. Sunt gol pe dinauntru, desi as fi vrut sa fiu plin. Plin de tine, plin de noi. Plin de vise, de sperante, asteptari si promisiuni lasate in vant. Asa sunt. Sunt rece. Mi-e frig.

Muzica - eliberare sau reactii adverse

The Roots zic ca "it's all in the music". Eminem zice ca "music is reflection of self". Eu consider muzica drept o eliberare. Esti stresat dupa o saptamana mai mult sau mai putin grea si vrei sa te refugiezi. Vrei sa "te ia valul". Vrei sa te descarci. Vrei sa te lasi in voia sunetelor. Vrei sa dansezi, vrei sa dai din cap, din maini, din picioare sau din mai multe deodata. Vrei sa fii tu insuti.
Cum poti sa fii mai natural de atat pe acordurile unor melodii care-ti plac, alaturi de persoana care-ti place? Sa imparti bucuria muzicii alaturi de persoana draga? Sa te duci la un concert, sa simti multimea de langa tine cum se elibereaza alaturi de tine, cum o masa de oameni fac miscari ritmice, mai mult sau mai putin asemanatoare intre ele, si langa tine sa fie acea persoana alaturi de care ai imparti totul, inclusiv energia pe care o degajezi cand te descarci. Este practic o energie pozitiva, oricat am zice ca scapam de stress, dar nu-l dam celor din jurul nostru, ci dimpotriva. Dam si primim energie pozitiva si asta ne incarca bateriile.
Cum sa mergi la un concert, sa vezi un puhoi de lume descarcandu-se pe diverse genuri de muzica, bataindu-se de colo-colo de parca ar fi in transa, tu incercand sa fii natural, sa te descarci si tu, sa imparti bucuria muzicii alaturi de cineva, dar acel cineva nu este. Acel cineva exista dar nu se afla langa tine. Esti inconjurat de lume dar atat de singur in acelasi timp. Sa vezi cupluri simtindu-se atat de bine si sa stii ca si tu puteai fi in aceeasi situatie, dar nu esti. Atunci ti se duce toata pofta. Si e pacat.

P.S. Stiu ca am incheiat sec, dar am trait o asemenea experienta ca cea descrisa si mi-a zburat tot romantismul. Not in a good mood.

Oda unei mame

Stau in cada. Dorm cu ochii deschisi. Mai patesc asa..de la oboseala si de la apa fierbinte, nici nu mai am energie sa-i inchid. Plutesc in deriva, undeva departe...
Este dar un vis. Un vis in care va deveni realitate. Te voi intalni. Ma voi uita la tine cu o mimica greu de deslusit, incarcata de sentimente, confuza. Te vei uita la mine si te vei preface ca nu intelegi de ce te privesc asa, ca nu este nimic deosebit la tine, ca esti o femeie ca oricare alta. Nu voi scoate nici un cuvant. Te voi..admira. Voi incerca sa te inteleg, sa fiu alaturi de tine, sa te ajut.
Te vei preface ca nu este nimic deosebit la tine. Dar cum? Vei fi mama. La o varsta la care altele se plimba brambura prin discoteci, tu...vei da nastere unei fapturi ca tine. Ca mine. Ca noi. Unei fiinte umane. Unui pui de om. Un pui de om care va invata sa zica "mama", "tata".
Vei fi dispretuita. Vei fi pusa la colt de o societate mult prea inchisa la minte ca sa vada adevaratul inteles al lucrurilor, adevarata minune. Caci este o minune. Adevarata frumusete. Sa simti parte din tine in bratele tale, ochi din ochii tai privindu-te cu dragoste. Va fi uimitor. Va fi divin. Vei fi tu. Te voi iubi pentru ceea ce esti si nimic mai mult. Caci aceasta este rodul dragostei tale pentru el si al dragostei lui pentru tine. Va voi iubi pentru ceea ce sunteti.
Sunteti copii. Sunteti parinti. Suntem..oameni.

In contraste...

Ora 3 dimineata. Stau la un pahar de vin, dupa ce am (re)vazut "Watching the detectives". Bun film. Daca esti tipa, imposibil sa nu-ti placa. Daca esti tip indragostit, din nou, vei aprecia comicul de situatie si nu numai. Daca nu ai pe nimeni drag, s-ar putea sa te enerveze. Si asta datorita mesajului, ca dragostea e nebunie, dar o nebunie frumoasa. Ca faci tot felul de prostii si nu-ti dai seama. Ca femeile au un numar infinit de metode prin care sa se joace cu mintile barbatilor, fara ca acestia sa-si dea seama. Si pana la urma, asta-i partea cea mai interesanta. Sau?
In ziua de azi, nu mai exista dragoste traditionala. Totul e cuprins de timpuri noi, de curente, de moda schimbatoare, de modern. Peste tot, mesaje cu multiple intelesuri, mesaje pe care femeile le lanseaza avand speranta ca barbatii le vor receptiona cum trebuie. De cele mai multe ori, nu se intampla asa. Ascultati "Nicest thing" de la Kate Nash. Va veti da seama la ce ma refer. Nu mai exista declaratii de dragoste, exista sentimente, exista pasiune, dar oare dupa cat timp? la ce cost?
In ziua de azi nu mai poti cunoaste o persoana atat de repede. In ziua de azi, inainte de a-i spune persoanei apropiate un simplu "te iubesc" te gandesti ca poate te expui, ca poate interpreta gresit, ca poate te pui tu intr-o lumina inferioara si el/ea poate profita. Ce porcarie...
Nu iti mai poti exprima sentimentele fara nici o retinere. Totul are o limita ce nu poate fi depasita sub nici o forma, fara a capata alte conotatii.
Unde sunteti voi, oameni de altadata?

Timpul

Mi-au spus ca timpul vindeca toate ranile. Mi-au spus ca voi sti cum sa reactionez in prezenta ta, ca voi sti cum sa ma comport, ce sa fac, ce sa zic. Mi-au spus ca am sa uit de toate relele si am sa-mi limpezesc mintea pe perioada vacantei. Mi-au spus ca am sa reintalnesc dragostea. Mi-au spus ca o sa adorm visand stele verzi si cai la fel de verzi pe pereti. Am inchis ochii si nu am reusit. M-am gandit mult la asta. M-am gandit mult la tine, la mine, la ea, la ei, la ele, la toti. Gandesc mult si nu rezolv nimic. Vorbesc mult si poate vorbesc in zadar.
Nenorocitii, m-au mintit.
Timpul zboara cat il duc bateriile. De la ceas, de la mobil. Oare ar fi bine daca as opri timpul in loc? Sa inghet pentru o eternitate,dar totusi pentru mai putin de o secunda. Sa nu simt, sa nu gandesc, sa am privirea fixa spre un punct pe langa care lumea trece, si mintea la fel de fixa, concentrata in acel punct in jurul caruia penduleaza toti necunoscutii, nebagandu-l in seama.

Ritual de adormire (3)

Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Si visez. Visez la ce a fost, visez la ce este, visez la ce va fi. Nimeni nu are dreptul sa ne franga visele. De ce sa ne trezim la realitate, cand visam asa frumos? Raspunsul e simplu...daca nu ne-ar trezi altcineva, ne-am trezi noi singuri, mai brusc, mai dureros. Realitatea nu corespunde visului. Adevarul doare. Viata merge mai departe. M-am trezit. Ma dau jos din adapostul meu nocturn. Ce pacat, era caldura. Imi fac o cafea. A rasarit soarele...

A watchful eye

Se spune ca avem organe pereche... 2 maini, 2 picioare, 2 urechi, 2 ochi...Oare la mine situatia este diferita? Sau am facut-o eu sa fie diferita? O fi din cauza frizurii...
Un ochi imi e aproape complet acoperit...Cu el, ma pot feri de privirile nepoftite ale oamenilor.Ma pot proteja de mediul extern, de fete incruntate, de vorbe aruncate.
Cu celalalt ochi, explorez. Vad lumea din jurul meu, vad vorbe nespuse si ganduri ascunse. Vad ura, vad jignire, vad dragoste, vad pasiune, vad sentimente...
Vad fericire si tristete, vad imbratisari, vad miracole si sarutari, le vad pe toate si nu vad nimic. Vad intentii dar fara fapte. Vad idei si resemnari, ce pacat...
Vad multe si fac putine. Asa facem toti. Deci nu e numai cazul meu...

Fear

Thy precious lips to kiss I'd die
You wouldn't even ask me why
You'd look into my eyes and say
"Good-bye".

You whisper softly into my ear
"Stay close, don't go, I will be near"
As time goes by, those lovely years
I fear.

I fear our paths may never cross
I fear I won't find you again
I fear we'll go our separate ways
My Dear.

Affection

Oamenii au probabil cel mai complicat proces de perpetuare a speciei. Dar nu intram in detalii, vroiam sa analizez partea introductiva doar. Interactiunea dintre oameni se realizeaza prin comunicare, verbala sau non-verbala. Comunicarea verbala e mai la indemana, dar prin ea putem masca ceea ce simtim cu adevarat. Gesturile sunt cele care ne tradeaza...
Sa luam ca exemplu o imbratisare. Se spune ca face cat o mie de cuvinte. Iti imbratisezi parintii nu numai pentru ca esti sange din sangele lor, ci pentru ca pur si simplu este o legatura speciala.. pentru ca ii iubesti. Pentru ca fara ei nu ai exista. Iti imbratisezi prietenii apropiati, ca sa le dai de inteles ca intotdeauna vei fi aproape de ei, sa le arati ce simti pentru ei, sa le arati recunostiinta pentru toate momentele in care ti-au fost aproape, la bine si la rau. Iti imbratisezi partenerul/partenera, ca sa ii arati ca ea face parte din tine, ca sa ii arati cat de mult inseamna pentru tine, ca sa ii arati ca este o prelungire a ta. Unele legende spun ca atunci cand au fost creati barbatul si femeia, a fost de fapt o unica persoana despartita in doua. De atunci jumatatile se tot cauta. Ori imbratisarea nu este modul prin care putem fi cel mai aproape de cineva drag? Lasand la o parte actul erotic...
Un alt exemplu este sarutarea. Se aplica in toate cazurile in care se aplica si imbratisarea, dar poate avea mai multe intelesuri, depinzand si unde este aplicata. Un sarut pe frunte poate inseamna ca esti pe maini bune, ca am grija de tine, sau pur si simplu...imi esti apropiat(a). Sarutul pe obraz e poate cel mai comun mod de aratare a afectiunii. Cu mii de intelesuri, apropie oamenii mai mult ca orice. Cat despre sarutul pe buze...se pot scrie multe. Unele persoane il percep ca fiind mai senzual decat orice altceva.
N-aveti nevoie de instructiuni sau descrieri pentru un sarut sau o imbratisare. Daca simtiti nevoia sa imbratisati pe cineva, faceti-o. Are efecte nescontate. Duceti-va la parintii vostri si luati-i in brate. La inceput nu vor stii de ce, dar isi vor da seama cu siguranta. Aveti un prieten aproape? O imbratisare le va spune multe. Aveti o persoana draga? Mai trebuie spus ceva?

Cei mai frumosi ani...

Incetul cu incetul a trecut un an de cand am devenit major. De cand am ajuns "de capul meu". De cand am mai multe drepturi, dar si obligatii. Cat am trait in tot acest timp? Ce am facut? In trecut, la 19 ani deja erai flacau bun de dus la oaste, pe picioarele tale, gata sa iei lumea in piept cu orice ocazie.
In ziua de azi, intri la facultate. Ca asa iti impune societatea. Dupa, iti gasesti serviciu cat mai bine platit. Ca asta trebuie sa faci restul vietii. Sa muncesti. Sa ai cateva zile libere pe an in care sa visezi la munte, la mare, la o relaxare. Si la batranete sa te "bucuri" de pensie, de parca mai poti sa-ti folosesti corpul la capacitate maxima...
Altii refuza sa urmeze o facultate. Din diverse motive...
Altii deja isi formeaza o familie. Nu mai au rabdare..
Iar altii iubesc. Norocosii...

Aventurile...

Capitolul 4: ...unei despartiri
Mi-am aprins o tigara. Pe masura ce fumul imi invada plamanii, ma simteam mai greu, infipt parca in pamant, dar mai stapan pe mine. Era prima oara cand ma vedeai fumand. Stiai si de ce fac asta. Si eu stiam ce avea sa urmeze. Aveam ochii rosii, plini de lacrimi. Toata ziua m-am gandit la ce urma sa-ti spun, iar acum imi stateau cuvintele in gat. Nu m-am mai simtit asa de rau de mult timp. Era..parca o senzatie noua pentru mine. O senzatie pe care nimeni nu vrea sa o experimenteze..oare de ce...
Nu-mi spune ca e vina mea, asa cum nici eu nu-ti voi spune ca e vina ta. E vina noastra. E vina...cuiva. E vina dragostei, geloziei,saruturilor, imbratisarilor, alintarilor,zambetelor.
E vina lor.

Aventurile...

Capitolul 3: ...lui Andrei
Andrei este un tanar de 17 ani, obisnuit, ca orice tanar din ziua de azi, nu prea dornic de invatat, dar nici sufletul petrecerilor nu se poate numi. Andrei duce o batalie in interiorul lui. O batalie intre dorintele sufletului sau si dorintele corpului sau. Si asta pentru ca aceste dorinte nu se potrivesc intotdeauna...
Andrei mereu si-a dorit sa iubeasca si sa fie iubit. Si-a dorit o relatie normala, in care sa aiba pe cineva la care sa tina si sa simta ca, in aceasta lume, cuiva ii pasa de el. Sa fie centrul Universului alaturi de Ea.
Andrei este virgin si din aceasta cauza se simte complexat fata de ceilalti, desi poate n-ar trebui. Toti colegii lui se mandresc cu "achizitiile" lor, iar el sta pe margine, tacut, injurand in sinea lui, scarbit. Bineinteles, si el ar vrea sa traiasca o asemenea experienta alaturi de o persoana speciala, dar inca n-a gasit acea persoana, sau daca a gasit-o, totusi nu s-a intamplat, relatia sfarsindu-se fara voia lui. Se poate spune ca povestea lui Andrei seamana oarecum cu povestile din "Malena", sau "Marilena de la P7". Cum poate el rezolva un conflict interior care-l macina zilnic, nu-i da pace, il roade fara oprire...
Nu mai avea speranta. Nu mai avea idei. Nu stia ce sa faca, nimeni n-avea cum sa-l ajute... S-a gandit la variante extreme, dar in fond, de ce sa-si puna capat zilelor cand in fond, nu poate spune ca si-a trait viata..Nu poate trage o concluzie daca merita sa traiesti sau nu. Este prea mic pentru asta si, in fond, viata merita traita. O stim cu totii...
S-a gandit sa apeleze la o prostituata. "Pentru 1 milion facem ce vrei juma' de ora" i-a zis ea. Andrei si-a spart economiile, ca sa incerce acel ritual care intregeste experienta sentimentala. Nu stia cum avea sa fie. Putea doar sa-si imagineze. Dupa 20 de minute, s-a terminat.
Avea o privire tampa. Nu stia ce s-a intamplat, nu stia pe ce lume traieste. "Oare asta sa fie tot? La asta se rezuma tot?" se gandea. Numai cand vazu faptura de langa el ca se pregateste sa plece, si-a revenit. "Nu mai stai?"
Ar fi vrut o imbratisare. O mangaiere. Un sarut. Ar fi vrut sa simta ca iubeste.... "Trebuie sa plec. Jumatatea de ora a trecut", zise ea.
Oare dragostea se masoara in jumatati de ora, jumatati de zi sau jumatati de masura? Se plateste in bani? Nu in sentimente? In fericire, in tristete, in lacrimi sau in zambete?
Pe 24 Ianuarie, Andrei a plecat de-acasa, fara o destinatie precisa. A plecat cu sufletul plin de semne de intrebare, de tristete, de invidie, de mahnire.
Povestea lui nu este tragica. A plecat sa descopere lumea, sa descopere oameni, sa descopere mentalitati si sentimente.
Andrei nu este nebun. Nu s-a sinucis. Este doar un visator si un sentimentalist incurabil. Oare exista remediu pentru asa ceva?

Aventurile...

Capitolul 2:...unui indragostit
Daca as fi un indragostit, timpul ar curge mai repede. Ceasurile s-ar misca mai repede, zilele s-ar scurge pe langa mine, pe langa noi doi. Ai fi lumea mea si eu as fi lumea ta...doua jumatati de clepsidra, 2 jumatati opuse care se completeaza. Ca ziua si noaptea, ca soarele si luna. Am calatori impreuna, am dansa impreuna, am rade impreuna, am iubi impreuna...ar fi frumos impreuna..
Am merge la mare impreuna cu trenul, fara bilet. Ne-ar fugari nasul prin tren si ne-am inchide in baie. Saracul, s-ar plictisi sa stea dupa noi si ne-ar lasa in pace. La mare, ne-am arunca pe plaja, ne-am ingropa in nisip, ne-am scufunda in apa si ne-am coplesi in sarutari...ar fi frumos impreuna...
Te-as saruta la nesfarsit, te-as mangaia la nesfarsit, ti-as canta la nesfarsit, te-as imbratisa la nesfarsit... Ti-as sopti la ureche, spunandu-ti cat de frumoasa esti si nu m-ai crede. Te-as ajuta in orice problema ai avea dar nu m-ai lasa. Ti-as face mii de complimente, adevaruri nemijlocite si mi-ai spune ca sunt nebun. Da, sunt nebun. Nebun indragostit. Ar fi frumos impreuna....

Aventurile...

Capitolul 1: ...unei gargarite

Daca as fi o gargarita, m-as sui pe pielea ta catifelata. As urca dealuri nesfarsite, as strabate drumuri neumblate, pustii. As lua-o spre nord. De pe umerii tai as vedea o priveliste minunata. Fiind soare, m-as racori la umbra parului tau balai... Ar fi placut. Ti-as explora gatul golas si as simti pamantul cutremurandu-se de la pulsul tau in crestere. Chipul tau ar reprezenta un refugiu pentru mine, caci m-as simti ca si cum eu vad lumea din ochii tai. Si stiu ca tu esti stapana pe tine si pe ceea ce faci...Daca as vrea sa mai intalnesc semeni de-ai mei, as lua-o in jos pe spate, spre a-ti da senzatia de fluturasi...doar suntem din aceeasi familie. Ajutata de ei, mi-ar fi mai usor sa ajung inapoi la buzele tale moi, din care as sorbi cu sete, la nesfarsit. Ma privesti, dar eu stiu ca nu vei lasa sa mi se intample nimic, ca ma vei proteja pentru totdeauna. Calma si delicata, ma vei lua in palma, te vei uita la mine dragastos si ma vei pune la sanul tau, in siguranta. Mi-e bine...

Cartea

Azi am rasfoit o carte. Cartea vietii mele. Am gasit in ea o gramada de pagini, cu stersaturi, notite scrise de-asupra randurilor, taieturi, corecturi dar si incercuiri, bife si sublinieri cu rosu. Am gasit in ea prieteni si sentimente, tristete si dragoste. Am gasit oameni si oameni, de toate felurile, culorile si personalitatile. Am gasit fotbal, am gasit muzica, am gasit calculatoare, am gasit idealuri, vise, trairi, frumuseti si dezamagiri. Gesturi discrete si impliniri. Oameni la care tin, oameni pentru care suspin...personaje principale si personaje secundare. Am gasit si un semn de carte. Era la ziua de maine....

Into the hollow

O flacara fara foc, un ac fara o ata, o scanteie fara magie, un banc fara rasete, un gand neimplinit, un vis ce va ramane vis. A fost frumos. Un suflet fara liniste...

Ritual de adormire (2)

Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Dar ii este greu. Ma gandesc numai la "daca", "poate" si "ar fi fost". Variabile care nu vor deveni niciodata constante...Daca te aveam acum aproape de mine, zburam amandoi peste mari si tari, bucurandu-ne de viata, de oameni, de natura, de toate. Poate ca nu zburam totusi, dar traiam intr-o lume a noastra, nederanjati, in care dragostea se mananca pe paine si painea se cumpara pe nasturi. Probabil trebuia sa ne deschidem o fabrica de nasturi, dar nu era o problema caci suntem descurcareti. Suntem Adam si Eva in Paradis. Suntem singuri. Suntem fericiti. Ar fi fost frumos...

Anotimpuri

Am nevoie de iarna pentru caldura sarbatorilor. Am nevoie de primavara pentru inflorirea sentimentelor. Am nevoie de vara pentru briza marii. Toamna, cad frunzele si se trage linie. Trece anul si odata cu el, trecem noi. Am nevoie de tine...

Friends

Nu, nu fac reclama la celebrul serial cu acelasi nume. "Fac reclama" la ce rol esential au prietenii in viata unui om. Desi fiecare dintre noi are o perceptie diferita a prietenului, in esenta, acelasi lucru inseamna pentru toti. Inseamna o persoana care tine la tine. Inseamna o persoana care-ti va fi aproape, atat la bine cat si la rau. O persoana in care poti avea incredere si care poate avea incredere in tine. O persoana care desi nu-ti este familie, se apropie foarte mult de stadiul acela.

Azi am realizat ca nu interpretez lucrurile bine. Vad partea goala a paharului. Lucrurile nu stau chiar asa cum le vad eu. Sigur, se pot scrie romane despre toate chestiile negative din viata asta, din orice punct de vedere le-ai privi, dar se pot scrie romane si despre povesti de viata fericite, povesti de dragoste, povesti de viata in care te lupti, te lupti, dar in final o scoti la capat. Acelea parca sunt cele mai frumoase povesti, nu? Povesti de adormit copiii, de creat idealuri in viata pentru ei, povesti care ne ajuta sa ne definim un traseu, o linie invizibila pe care s-o urmam, cu pasi ce trebuie facuti intr-o anumita directie, directia potrivita.
Cand simti ca o iei intr-o directie gresita, sau ca ganduri negative iti cuprind mintea, opreste-te. Ia o pauza, aseaza-te, asculta muzica ce-ti place si vorbeste cu un prieten. Face minuni. Aminteste-ti de copilarie. Aminteste-ti de nazbatiile pe care le faceai. Aminteste-ti ca viata nu era complicata pe atunci. Aminteste-ti ca nu aveai griji, ca faceai ce-ti trecea prin cap si n-aveai teama de nimeni si de nimic. Daca viata era simpla si frumoasa, la fel poate fi si acum. Trebuie sa vrei sa fie asa. Trebuie sa-ti amintesti ca sunt oameni care te iubesc. Obstacolele pot fi trecute, problemele pot fi rezolvate, necazurile pot fi uitate. Viata merge inainte si trebuie s-o traiesti.

Va urez o viata placuta!

Ritual de adormire

Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Deschid o usa. Inauntru, o camera simpla, cu o lampa atarnand de tavan. O masa in centru, cu doua scaune. Nu stiu ce sa fac. Hotaresc sa ma asez. Conul de lumina slaba cuprinde doar masa si atat. In rest, intuneric bezna. Pe masa, o ceasca de cafea; nici macar calda nu mai e...Sorb incet, incercand sa deslusesc ce caut eu in camera aia. Apoi, apari tu. In pijamale. Esti foarte frumoasa. Stai in tocul usii pentru un moment, cu privirea fixa la mine, dar cu un suras care-ti strabate chipul angelic. Te asezi la masa, pe scaunul din fata mea si-mi iei mana libera. O tii intre palmele tale. Ma simt in siguranta.
Ma tragi de la masa, iesim pe aceeasi usa pe care am intrat si ajungem...pe plaja. O bucurie euforica ne cuprinde. Cana mea de cafea s-a transformat intr-un..colac de salvare. Nu-i stiu scopul dar am o presimtire.. Te arunci in apa. Inoti cu o viteza cum nu te-am mai vazut. De teama, m-am aruncat si eu cu tine. Mi-este frica sa nu te pierd. Incet, incet, te departezi si pe mine ma cuprinde panica. Nu te mai vad.
De-odata, iti aud strigatul. Vin spre tine. Ceva, ca o forta pe care nu o pot intelege, ma opreste sa ajung la tine. Iti arunc colacul, dar nu reusesti sa-l prinzi. Te scufunzi, iar eu ma pierd.... am esuat. Din nou. Visez...

Focul

Focul din mine se stinge incet, incet. Arunc chibritele sau le pierd. Mai are rost sa-l aprind? Caldura lui, odata placuta, acum ma apasa. Imi place focul. E multifunctional...il folosesti pentru caldura si pentru hrana.... pentru supravietuire. Si totusi, focul din mine se stinge incet, incet...

Despre oameni si omeni(r)e

Ma oftic pe lumea asta...Si nu ma simt depresat sau orice care ar putea semana cat de putin cu sentimentul ala...pur si simplu, ma oftic. Pentru ca lumea e plina de aparente si de oameni care se iau dupa aparente, oameni fara miez, doar cu o coaja tare de "Gica Duru'" sub care se ascunde..nimic. Si oamenii care au trait sentimente nobile nu-i mai gasesti la tot pasul. Si multi dintre ei se ascund. Si sunt tot mai greu de gasit. Este nevoie de multa munca...
Doar pentru ca mi-am schimbat frizura, voi fi caracterizat drept un emo de catre cei care nu ma cunosc. Sunt sigur de asta. Nici nu incape indoiala. Si daca voi fi caracterizat drept un emo, ce? Genul muzical nu are absolut nici o legatura cu ceea ce ai in cap. Asta conteaza cel mai mult. Si din pacate, nu exista un indicator de IQ pe frunte care sa ne arate cu cine stam de vorba, cand stam de vorba. Muzica, odata un mijloc de comunicare intre oameni de diferite culturi, de reuniune a lor, de pace intre oameni, a devenit un mijloc de discriminare, de incriminare, de creare de stereotipuri. Am intalnit si rockeri fericiti. Am intalnit si punkeri impliniti. Am intalnit si manelisti de treaba.
In ziua de azi nu mai intalnesti dragoste la tot pasul, ca in povesti. Nu mai intalnesti prietenie adevarata la tot pasul. Nu mai intalnesti sentimente reale..nimic nu mai e real. Doar o "quickie" la un chef si atat...la asta ne rezumam? Asta intelege lumea (tineretul in special) de azi prin sentiment? Prin relatie? uuu hai sa nu mai fiu virgin pentru ca asa e la moda..si inca de la o varsta cat mai frageda! 13 ani daca se poate, ca deh, o sa devin brusc popular!
Nu mai gasesti oameni cu care sa porti o conversatie inteligenta in ziua de azi...cei pe care ii gasesti, ii gasesti pe internet, la nu stiu cati kilometri departare de tine, sau daca sunt aproape de tine, apar tot felul de impedimente. De la diferenta de varsta, la cea de perceptii, la...conjunctura, pur si simplu. Din cuvinte se nasc legaturi, din legaturi se nasc sentimente, din sentimente se nasc relatii. Mai mult sau mai putin incarcate, mai mult sau mai putin aprobate, mai mult sau mai putin...intretinute.
Pe de alta parte, unele persoane nici n-au trait vreodata sentimente adevarate. Sunt multumiti asa cum sunt. Sunt multumiti in sucul lor propiu, avand impulsul acela animalic satisfacut. Si atat. N-o sa-i numesc nu stiu cum pentru ca in fond, fiecare dintre noi are stilul lui de viata care-l individualizeaza, fiecare dintre noi este raspunzator pentru alegerile pe care le face.
Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama de toate astea...trebuie sa fii doar un pic cu picioarele pe pamant, un pic realist, un pic mai...copt acolo unde trebuie.
Daca te coci mai devreme decat trebuie, exista riscul sa fii singur printre boboci. Nici fructelor nu le face bine, nici oamenilor nu le face bine. Daca te coci la vremea potrivita, exista riscul sa fie prea tarziu. Si atunci, iti zici ca ti-ai trait viata, ca ti-ai trait tineretea, ca e timpul sa te asezi, sa te odihnesti. Dar oare viata nu inseamna sa intelegi aceste lucruri cat mai devreme cu putinta, pentru a putea lua masurile necesare, pentru a te adapta la viitor, pentru a fi mai bun?
Eu am ales sa traiesc sentimentul, cu bucurii si cu tristeti. Tot pachetul. Tu ce ai facut bun azi?