joi, 21 februarie 2008

Timpul

Mi-au spus ca timpul vindeca toate ranile. Mi-au spus ca voi sti cum sa reactionez in prezenta ta, ca voi sti cum sa ma comport, ce sa fac, ce sa zic. Mi-au spus ca am sa uit de toate relele si am sa-mi limpezesc mintea pe perioada vacantei. Mi-au spus ca am sa reintalnesc dragostea. Mi-au spus ca o sa adorm visand stele verzi si cai la fel de verzi pe pereti. Am inchis ochii si nu am reusit. M-am gandit mult la asta. M-am gandit mult la tine, la mine, la ea, la ei, la ele, la toti. Gandesc mult si nu rezolv nimic. Vorbesc mult si poate vorbesc in zadar.
Nenorocitii, m-au mintit.
Timpul zboara cat il duc bateriile. De la ceas, de la mobil. Oare ar fi bine daca as opri timpul in loc? Sa inghet pentru o eternitate,dar totusi pentru mai putin de o secunda. Sa nu simt, sa nu gandesc, sa am privirea fixa spre un punct pe langa care lumea trece, si mintea la fel de fixa, concentrata in acel punct in jurul caruia penduleaza toti necunoscutii, nebagandu-l in seama.

miercuri, 13 februarie 2008

Ritual de adormire (3)


Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Si visez. Visez la ce a fost, visez la ce este, visez la ce va fi. Nimeni nu are dreptul sa ne franga visele. De ce sa ne trezim la realitate, cand visam asa frumos? Raspunsul e simplu...daca nu ne-ar trezi altcineva, ne-am trezi noi singuri, mai brusc, mai dureros. Realitatea nu corespunde visului. Adevarul doare. Viata merge mai departe. M-am trezit. Ma dau jos din adapostul meu nocturn. Ce pacat, era caldura. Imi fac o cafea. A rasarit soarele...

marți, 12 februarie 2008

A watchful eye


Se spune ca avem organe pereche... 2 maini, 2 picioare, 2 urechi, 2 ochi...Oare la mine situatia este diferita? Sau am facut-o eu sa fie diferita? O fi din cauza frizurii...
Un ochi imi e aproape complet acoperit...Cu el, ma pot feri de privirile nepoftite ale oamenilor.Ma pot proteja de mediul extern, de fete incruntate, de vorbe aruncate.
Cu celalalt ochi, explorez. Vad lumea din jurul meu, vad vorbe nespuse si ganduri ascunse. Vad ura, vad jignire, vad dragoste, vad pasiune, vad sentimente...
Vad fericire si tristete, vad imbratisari, vad miracole si sarutari, le vad pe toate si nu vad nimic. Vad intentii dar fara fapte. Vad idei si resemnari, ce pacat...
Vad multe si fac putine. Asa facem toti. Deci nu e numai cazul meu...

miercuri, 6 februarie 2008

Fear

Thy precious lips to kiss I'd die
You wouldn't even ask me why
You'd look into my eyes and say
"Good-bye".

You whisper softly into my ear
"Stay close, don't go, I will be near"
As time goes by, those lovely years
I fear.

I fear our paths may never cross
I fear I won't find you again
I fear we'll go our separate ways
My Dear.