I love you

I love you. I love you like an idiot. I curse my lack of impulsiveness (or balls, if you will) to tell you. I love you like I haven't loved anybody in a long time. I'm a lovefool. Not being able to tell you drives me crazy. I dream about you. I dream about being with you. I can only imagine it. I would go to the end of the world for you, with you, to find you. I don't care that I'm suffering. I would gladly continue to do so than to not feel something as beautiful at all. I call it appetite for self-destruction. And I find it to be perfectly normal with human beings. Why be rational, when I can feel my heart tremble? All this everyday non-sense...it's all bullshit compared to something so noble, so pure. It's nothing. Love is everything. I'm glad I feel that way now and I'm glad I'm writing it down. This needs to be remembered. Tomorrow, I will tell it to you as well. Of course, it will sound much simpler and more stupid than what I wrote here. Perhaps everything I wrote here is stupid. I don't care. I'm in love with you, end of story. Or is it just the beginning?

Plec

Imi aduc aminte cand am fost prima oara in postura de pasager intr-un aeroport in afara tarii. Am vazut tot felul de tipare de oameni, de la oamenii de afaceri, carandu-si copiii care habar n-aveau ce se intampla, dar se jucau intre ei, pana la simpli turisti, cupluri, tineri fericiti. Atunci m-a lovit pentru prima oara un gand: desi nu realizam, cu totii suntem conectati, facem parte dintr-un sistem mai mult sau mai putin bine pus la punct. Mi-am dat seama ca daca bogatanului de langa mine i se duce pe apa sambetei business-ul si are in subordine 1000 de oameni, acei 1000 de oameni raman fara servici. Poate de aici si pana la ideea ca ar trebui sa ne doara si altundeva decat in cot de cel de langa noi e cale lunga, dar eu asa am facut conexiunea. Bineinteles, e posibil sa ma insel, nu zic nu. Cunosc multa lume care se intreaba de ce nu putem fi mai politicosi unii cu altii. La urma urmei, nu poate strica. In cel mai rau caz, ti-ai irosit 0.000001% din energie zicand "O zi buna!", fara sa primesti un
raspuns. In toate celelalte cazuri, foarte probabil iti apare un zambet pe fata. Pe cine ar putea deranja asta? Nu stiu. Dar gata cu introducerea.

Plec. Plec si nu stiu cand ma mai intorc, daca ma mai intorc. Plec deoarece mi-am adus aminte de ce am vrut sa plec din primul moment cand am revenit in tara. Si nu e o amintire placuta. Desigur, peste tot gasim oameni seriosi, sinceri, buni, de apreciat, si ..ceilalti...deci nu pot generaliza. Dar poate ca am venit sperand sa gasesc altceva, o schimbare. Din pacate, n-am gasit-o. Si e pacat. Peste tot, oameni tristi, nefericiti, din toate categoriile sociale si profesionale posibile, si-i inteleg. Cum sa nu-i inteleg, daca de-asta am plecat in primul rand? Am fost bagat in oala "nepatriotilor", sincer? ce legatura are a fi patriot cu a sta pe fundul tau fara sa faci nimic ca sa incerci sa schimbi ceva? De parca ideea ca nu pot face ce-mi doresc in tara mea ma incanta. Chiar deloc.
Trec pe langa autogari. O gramada de lume. Oare de ce atatia pleaca? Suntem toti oare nepatrioti? oare mergem toti la furat? Ma indoiesc. Oare ni s-a acrit tuturor? Tot ce se poate. Eu atata stiu, ca n-o sa ma impiedice un sistem de cacat sa fac ceea ce vreau, sa lupt sa ajung unde-mi doresc.