Cica s-a dus un an de facultate...un an in care am invatat multe (si nu ma refer la informatii de la scoala, ci la experiente de viata). Am invatat (oare) sa iubesc, am invatat sa simt, am invatat sa traiesc. Am invatat ca nu e bine sa crezi orbeste in oameni, dar mai recent am invatat si ca e bine sa le acorzi o sansa. Ca binele primeaza in natura omului, indiferent de ce s-ar zice.
Am incheiat anul cu un drum pana la Arad. De ce tocmai pana acolo? Pentru ca am hotarat sa(-mi) acord o sansa. Am hotarat ca merita incercat. Am hotarat ca n-am nimic de pierdut. Si am avut dreptate. Au fost poate cele mai frumoase 2 zile din anul asta. De ce? Pentru ca am fost un tanar indragostit lulea timp de 2 zile. Pentru ca am trait ce/cum n-am mai trait de mult timp. Pentru ca m-am simtit din nou ca un pusti de 14 ani ce nutreste sentimente pentru o fata pentru prima oara. Si e o senzatie de 5 stele. Nu regret pentru nici o clipa ca am ales sa merg pana acolo, si de mi s-ar ivi ocazia, as face-o din nou. Am invatat ca nu e bine sa te iei dupa gura oamenilor, ca nu trebuie sa-ti fie teama de nou, ca nu trebuie sa te iei dupa zvonuri. Trebuie sa treci prin viata cu propriile-ti forte si nu luandu-te dupa "calauze", decat daca acestea chiar stiu despre ce vorbesc. Iti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii si inima!
Acum tot ce ramane e o dorinta, o amintire, o poveste, o prietenie. Dar ce prietenie!
