The Roots zic ca "it's all in the music". Eminem zice ca "music is reflection of self". Eu consider muzica drept o eliberare. Esti stresat dupa o saptamana mai mult sau mai putin grea si vrei sa te refugiezi. Vrei sa "te ia valul". Vrei sa te descarci. Vrei sa te lasi in voia sunetelor. Vrei sa dansezi, vrei sa dai din cap, din maini, din picioare sau din mai multe deodata. Vrei sa fii tu insuti.
Cum poti sa fii mai natural de atat pe acordurile unor melodii care-ti plac, alaturi de persoana care-ti place? Sa imparti bucuria muzicii alaturi de persoana draga? Sa te duci la un concert, sa simti multimea de langa tine cum se elibereaza alaturi de tine, cum o masa de oameni fac miscari ritmice, mai mult sau mai putin asemanatoare intre ele, si langa tine sa fie acea persoana alaturi de care ai imparti totul, inclusiv energia pe care o degajezi cand te descarci. Este practic o energie pozitiva, oricat am zice ca scapam de stress, dar nu-l dam celor din jurul nostru, ci dimpotriva. Dam si primim energie pozitiva si asta ne incarca bateriile.
Cum sa mergi la un concert, sa vezi un puhoi de lume descarcandu-se pe diverse genuri de muzica, bataindu-se de colo-colo de parca ar fi in transa, tu incercand sa fii natural, sa te descarci si tu, sa imparti bucuria muzicii alaturi de cineva, dar acel cineva nu este. Acel cineva exista dar nu se afla langa tine. Esti inconjurat de lume dar atat de singur in acelasi timp. Sa vezi cupluri simtindu-se atat de bine si sa stii ca si tu puteai fi in aceeasi situatie, dar nu esti. Atunci ti se duce toata pofta. Si e pacat.
P.S. Stiu ca am incheiat sec, dar am trait o asemenea experienta ca cea descrisa si mi-a zburat tot romantismul. Not in a good mood.
