Affection

Oamenii au probabil cel mai complicat proces de perpetuare a speciei. Dar nu intram in detalii, vroiam sa analizez partea introductiva doar. Interactiunea dintre oameni se realizeaza prin comunicare, verbala sau non-verbala. Comunicarea verbala e mai la indemana, dar prin ea putem masca ceea ce simtim cu adevarat. Gesturile sunt cele care ne tradeaza...
Sa luam ca exemplu o imbratisare. Se spune ca face cat o mie de cuvinte. Iti imbratisezi parintii nu numai pentru ca esti sange din sangele lor, ci pentru ca pur si simplu este o legatura speciala.. pentru ca ii iubesti. Pentru ca fara ei nu ai exista. Iti imbratisezi prietenii apropiati, ca sa le dai de inteles ca intotdeauna vei fi aproape de ei, sa le arati ce simti pentru ei, sa le arati recunostiinta pentru toate momentele in care ti-au fost aproape, la bine si la rau. Iti imbratisezi partenerul/partenera, ca sa ii arati ca ea face parte din tine, ca sa ii arati cat de mult inseamna pentru tine, ca sa ii arati ca este o prelungire a ta. Unele legende spun ca atunci cand au fost creati barbatul si femeia, a fost de fapt o unica persoana despartita in doua. De atunci jumatatile se tot cauta. Ori imbratisarea nu este modul prin care putem fi cel mai aproape de cineva drag? Lasand la o parte actul erotic...
Un alt exemplu este sarutarea. Se aplica in toate cazurile in care se aplica si imbratisarea, dar poate avea mai multe intelesuri, depinzand si unde este aplicata. Un sarut pe frunte poate inseamna ca esti pe maini bune, ca am grija de tine, sau pur si simplu...imi esti apropiat(a). Sarutul pe obraz e poate cel mai comun mod de aratare a afectiunii. Cu mii de intelesuri, apropie oamenii mai mult ca orice. Cat despre sarutul pe buze...se pot scrie multe. Unele persoane il percep ca fiind mai senzual decat orice altceva.
N-aveti nevoie de instructiuni sau descrieri pentru un sarut sau o imbratisare. Daca simtiti nevoia sa imbratisati pe cineva, faceti-o. Are efecte nescontate. Duceti-va la parintii vostri si luati-i in brate. La inceput nu vor stii de ce, dar isi vor da seama cu siguranta. Aveti un prieten aproape? O imbratisare le va spune multe. Aveti o persoana draga? Mai trebuie spus ceva?

Cei mai frumosi ani...

Incetul cu incetul a trecut un an de cand am devenit major. De cand am ajuns "de capul meu". De cand am mai multe drepturi, dar si obligatii. Cat am trait in tot acest timp? Ce am facut? In trecut, la 19 ani deja erai flacau bun de dus la oaste, pe picioarele tale, gata sa iei lumea in piept cu orice ocazie.
In ziua de azi, intri la facultate. Ca asa iti impune societatea. Dupa, iti gasesti serviciu cat mai bine platit. Ca asta trebuie sa faci restul vietii. Sa muncesti. Sa ai cateva zile libere pe an in care sa visezi la munte, la mare, la o relaxare. Si la batranete sa te "bucuri" de pensie, de parca mai poti sa-ti folosesti corpul la capacitate maxima...
Altii refuza sa urmeze o facultate. Din diverse motive...
Altii deja isi formeaza o familie. Nu mai au rabdare..
Iar altii iubesc. Norocosii...

Aventurile...

Capitolul 4: ...unei despartiri
Mi-am aprins o tigara. Pe masura ce fumul imi invada plamanii, ma simteam mai greu, infipt parca in pamant, dar mai stapan pe mine. Era prima oara cand ma vedeai fumand. Stiai si de ce fac asta. Si eu stiam ce avea sa urmeze. Aveam ochii rosii, plini de lacrimi. Toata ziua m-am gandit la ce urma sa-ti spun, iar acum imi stateau cuvintele in gat. Nu m-am mai simtit asa de rau de mult timp. Era..parca o senzatie noua pentru mine. O senzatie pe care nimeni nu vrea sa o experimenteze..oare de ce...
Nu-mi spune ca e vina mea, asa cum nici eu nu-ti voi spune ca e vina ta. E vina noastra. E vina...cuiva. E vina dragostei, geloziei,saruturilor, imbratisarilor, alintarilor,zambetelor.
E vina lor.

Aventurile...

Capitolul 3: ...lui Andrei
Andrei este un tanar de 17 ani, obisnuit, ca orice tanar din ziua de azi, nu prea dornic de invatat, dar nici sufletul petrecerilor nu se poate numi. Andrei duce o batalie in interiorul lui. O batalie intre dorintele sufletului sau si dorintele corpului sau. Si asta pentru ca aceste dorinte nu se potrivesc intotdeauna...
Andrei mereu si-a dorit sa iubeasca si sa fie iubit. Si-a dorit o relatie normala, in care sa aiba pe cineva la care sa tina si sa simta ca, in aceasta lume, cuiva ii pasa de el. Sa fie centrul Universului alaturi de Ea.
Andrei este virgin si din aceasta cauza se simte complexat fata de ceilalti, desi poate n-ar trebui. Toti colegii lui se mandresc cu "achizitiile" lor, iar el sta pe margine, tacut, injurand in sinea lui, scarbit. Bineinteles, si el ar vrea sa traiasca o asemenea experienta alaturi de o persoana speciala, dar inca n-a gasit acea persoana, sau daca a gasit-o, totusi nu s-a intamplat, relatia sfarsindu-se fara voia lui. Se poate spune ca povestea lui Andrei seamana oarecum cu povestile din "Malena", sau "Marilena de la P7". Cum poate el rezolva un conflict interior care-l macina zilnic, nu-i da pace, il roade fara oprire...
Nu mai avea speranta. Nu mai avea idei. Nu stia ce sa faca, nimeni n-avea cum sa-l ajute... S-a gandit la variante extreme, dar in fond, de ce sa-si puna capat zilelor cand in fond, nu poate spune ca si-a trait viata..Nu poate trage o concluzie daca merita sa traiesti sau nu. Este prea mic pentru asta si, in fond, viata merita traita. O stim cu totii...
S-a gandit sa apeleze la o prostituata. "Pentru 1 milion facem ce vrei juma' de ora" i-a zis ea. Andrei si-a spart economiile, ca sa incerce acel ritual care intregeste experienta sentimentala. Nu stia cum avea sa fie. Putea doar sa-si imagineze. Dupa 20 de minute, s-a terminat.
Avea o privire tampa. Nu stia ce s-a intamplat, nu stia pe ce lume traieste. "Oare asta sa fie tot? La asta se rezuma tot?" se gandea. Numai cand vazu faptura de langa el ca se pregateste sa plece, si-a revenit. "Nu mai stai?"
Ar fi vrut o imbratisare. O mangaiere. Un sarut. Ar fi vrut sa simta ca iubeste.... "Trebuie sa plec. Jumatatea de ora a trecut", zise ea.
Oare dragostea se masoara in jumatati de ora, jumatati de zi sau jumatati de masura? Se plateste in bani? Nu in sentimente? In fericire, in tristete, in lacrimi sau in zambete?
Pe 24 Ianuarie, Andrei a plecat de-acasa, fara o destinatie precisa. A plecat cu sufletul plin de semne de intrebare, de tristete, de invidie, de mahnire.
Povestea lui nu este tragica. A plecat sa descopere lumea, sa descopere oameni, sa descopere mentalitati si sentimente.
Andrei nu este nebun. Nu s-a sinucis. Este doar un visator si un sentimentalist incurabil. Oare exista remediu pentru asa ceva?

Aventurile...

Capitolul 2:...unui indragostit
Daca as fi un indragostit, timpul ar curge mai repede. Ceasurile s-ar misca mai repede, zilele s-ar scurge pe langa mine, pe langa noi doi. Ai fi lumea mea si eu as fi lumea ta...doua jumatati de clepsidra, 2 jumatati opuse care se completeaza. Ca ziua si noaptea, ca soarele si luna. Am calatori impreuna, am dansa impreuna, am rade impreuna, am iubi impreuna...ar fi frumos impreuna..
Am merge la mare impreuna cu trenul, fara bilet. Ne-ar fugari nasul prin tren si ne-am inchide in baie. Saracul, s-ar plictisi sa stea dupa noi si ne-ar lasa in pace. La mare, ne-am arunca pe plaja, ne-am ingropa in nisip, ne-am scufunda in apa si ne-am coplesi in sarutari...ar fi frumos impreuna...
Te-as saruta la nesfarsit, te-as mangaia la nesfarsit, ti-as canta la nesfarsit, te-as imbratisa la nesfarsit... Ti-as sopti la ureche, spunandu-ti cat de frumoasa esti si nu m-ai crede. Te-as ajuta in orice problema ai avea dar nu m-ai lasa. Ti-as face mii de complimente, adevaruri nemijlocite si mi-ai spune ca sunt nebun. Da, sunt nebun. Nebun indragostit. Ar fi frumos impreuna....

Aventurile...

Capitolul 1: ...unei gargarite

Daca as fi o gargarita, m-as sui pe pielea ta catifelata. As urca dealuri nesfarsite, as strabate drumuri neumblate, pustii. As lua-o spre nord. De pe umerii tai as vedea o priveliste minunata. Fiind soare, m-as racori la umbra parului tau balai... Ar fi placut. Ti-as explora gatul golas si as simti pamantul cutremurandu-se de la pulsul tau in crestere. Chipul tau ar reprezenta un refugiu pentru mine, caci m-as simti ca si cum eu vad lumea din ochii tai. Si stiu ca tu esti stapana pe tine si pe ceea ce faci...Daca as vrea sa mai intalnesc semeni de-ai mei, as lua-o in jos pe spate, spre a-ti da senzatia de fluturasi...doar suntem din aceeasi familie. Ajutata de ei, mi-ar fi mai usor sa ajung inapoi la buzele tale moi, din care as sorbi cu sete, la nesfarsit. Ma privesti, dar eu stiu ca nu vei lasa sa mi se intample nimic, ca ma vei proteja pentru totdeauna. Calma si delicata, ma vei lua in palma, te vei uita la mine dragastos si ma vei pune la sanul tau, in siguranta. Mi-e bine...

Cartea

Azi am rasfoit o carte. Cartea vietii mele. Am gasit in ea o gramada de pagini, cu stersaturi, notite scrise de-asupra randurilor, taieturi, corecturi dar si incercuiri, bife si sublinieri cu rosu. Am gasit in ea prieteni si sentimente, tristete si dragoste. Am gasit oameni si oameni, de toate felurile, culorile si personalitatile. Am gasit fotbal, am gasit muzica, am gasit calculatoare, am gasit idealuri, vise, trairi, frumuseti si dezamagiri. Gesturi discrete si impliniri. Oameni la care tin, oameni pentru care suspin...personaje principale si personaje secundare. Am gasit si un semn de carte. Era la ziua de maine....

Into the hollow

O flacara fara foc, un ac fara o ata, o scanteie fara magie, un banc fara rasete, un gand neimplinit, un vis ce va ramane vis. A fost frumos. Un suflet fara liniste...

Ritual de adormire (2)

Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Dar ii este greu. Ma gandesc numai la "daca", "poate" si "ar fi fost". Variabile care nu vor deveni niciodata constante...Daca te aveam acum aproape de mine, zburam amandoi peste mari si tari, bucurandu-ne de viata, de oameni, de natura, de toate. Poate ca nu zburam totusi, dar traiam intr-o lume a noastra, nederanjati, in care dragostea se mananca pe paine si painea se cumpara pe nasturi. Probabil trebuia sa ne deschidem o fabrica de nasturi, dar nu era o problema caci suntem descurcareti. Suntem Adam si Eva in Paradis. Suntem singuri. Suntem fericiti. Ar fi fost frumos...

Anotimpuri

Am nevoie de iarna pentru caldura sarbatorilor. Am nevoie de primavara pentru inflorirea sentimentelor. Am nevoie de vara pentru briza marii. Toamna, cad frunzele si se trage linie. Trece anul si odata cu el, trecem noi. Am nevoie de tine...

Friends

Nu, nu fac reclama la celebrul serial cu acelasi nume. "Fac reclama" la ce rol esential au prietenii in viata unui om. Desi fiecare dintre noi are o perceptie diferita a prietenului, in esenta, acelasi lucru inseamna pentru toti. Inseamna o persoana care tine la tine. Inseamna o persoana care-ti va fi aproape, atat la bine cat si la rau. O persoana in care poti avea incredere si care poate avea incredere in tine. O persoana care desi nu-ti este familie, se apropie foarte mult de stadiul acela.

Azi am realizat ca nu interpretez lucrurile bine. Vad partea goala a paharului. Lucrurile nu stau chiar asa cum le vad eu. Sigur, se pot scrie romane despre toate chestiile negative din viata asta, din orice punct de vedere le-ai privi, dar se pot scrie romane si despre povesti de viata fericite, povesti de dragoste, povesti de viata in care te lupti, te lupti, dar in final o scoti la capat. Acelea parca sunt cele mai frumoase povesti, nu? Povesti de adormit copiii, de creat idealuri in viata pentru ei, povesti care ne ajuta sa ne definim un traseu, o linie invizibila pe care s-o urmam, cu pasi ce trebuie facuti intr-o anumita directie, directia potrivita.
Cand simti ca o iei intr-o directie gresita, sau ca ganduri negative iti cuprind mintea, opreste-te. Ia o pauza, aseaza-te, asculta muzica ce-ti place si vorbeste cu un prieten. Face minuni. Aminteste-ti de copilarie. Aminteste-ti de nazbatiile pe care le faceai. Aminteste-ti ca viata nu era complicata pe atunci. Aminteste-ti ca nu aveai griji, ca faceai ce-ti trecea prin cap si n-aveai teama de nimeni si de nimic. Daca viata era simpla si frumoasa, la fel poate fi si acum. Trebuie sa vrei sa fie asa. Trebuie sa-ti amintesti ca sunt oameni care te iubesc. Obstacolele pot fi trecute, problemele pot fi rezolvate, necazurile pot fi uitate. Viata merge inainte si trebuie s-o traiesti.

Va urez o viata placuta!

Ritual de adormire

Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Deschid o usa. Inauntru, o camera simpla, cu o lampa atarnand de tavan. O masa in centru, cu doua scaune. Nu stiu ce sa fac. Hotaresc sa ma asez. Conul de lumina slaba cuprinde doar masa si atat. In rest, intuneric bezna. Pe masa, o ceasca de cafea; nici macar calda nu mai e...Sorb incet, incercand sa deslusesc ce caut eu in camera aia. Apoi, apari tu. In pijamale. Esti foarte frumoasa. Stai in tocul usii pentru un moment, cu privirea fixa la mine, dar cu un suras care-ti strabate chipul angelic. Te asezi la masa, pe scaunul din fata mea si-mi iei mana libera. O tii intre palmele tale. Ma simt in siguranta.
Ma tragi de la masa, iesim pe aceeasi usa pe care am intrat si ajungem...pe plaja. O bucurie euforica ne cuprinde. Cana mea de cafea s-a transformat intr-un..colac de salvare. Nu-i stiu scopul dar am o presimtire.. Te arunci in apa. Inoti cu o viteza cum nu te-am mai vazut. De teama, m-am aruncat si eu cu tine. Mi-este frica sa nu te pierd. Incet, incet, te departezi si pe mine ma cuprinde panica. Nu te mai vad.
De-odata, iti aud strigatul. Vin spre tine. Ceva, ca o forta pe care nu o pot intelege, ma opreste sa ajung la tine. Iti arunc colacul, dar nu reusesti sa-l prinzi. Te scufunzi, iar eu ma pierd.... am esuat. Din nou. Visez...

Focul

Focul din mine se stinge incet, incet. Arunc chibritele sau le pierd. Mai are rost sa-l aprind? Caldura lui, odata placuta, acum ma apasa. Imi place focul. E multifunctional...il folosesti pentru caldura si pentru hrana.... pentru supravietuire. Si totusi, focul din mine se stinge incet, incet...

Despre oameni si omeni(r)e

Ma oftic pe lumea asta...Si nu ma simt depresat sau orice care ar putea semana cat de putin cu sentimentul ala...pur si simplu, ma oftic. Pentru ca lumea e plina de aparente si de oameni care se iau dupa aparente, oameni fara miez, doar cu o coaja tare de "Gica Duru'" sub care se ascunde..nimic. Si oamenii care au trait sentimente nobile nu-i mai gasesti la tot pasul. Si multi dintre ei se ascund. Si sunt tot mai greu de gasit. Este nevoie de multa munca...
Doar pentru ca mi-am schimbat frizura, voi fi caracterizat drept un emo de catre cei care nu ma cunosc. Sunt sigur de asta. Nici nu incape indoiala. Si daca voi fi caracterizat drept un emo, ce? Genul muzical nu are absolut nici o legatura cu ceea ce ai in cap. Asta conteaza cel mai mult. Si din pacate, nu exista un indicator de IQ pe frunte care sa ne arate cu cine stam de vorba, cand stam de vorba. Muzica, odata un mijloc de comunicare intre oameni de diferite culturi, de reuniune a lor, de pace intre oameni, a devenit un mijloc de discriminare, de incriminare, de creare de stereotipuri. Am intalnit si rockeri fericiti. Am intalnit si punkeri impliniti. Am intalnit si manelisti de treaba.
In ziua de azi nu mai intalnesti dragoste la tot pasul, ca in povesti. Nu mai intalnesti prietenie adevarata la tot pasul. Nu mai intalnesti sentimente reale..nimic nu mai e real. Doar o "quickie" la un chef si atat...la asta ne rezumam? Asta intelege lumea (tineretul in special) de azi prin sentiment? Prin relatie? uuu hai sa nu mai fiu virgin pentru ca asa e la moda..si inca de la o varsta cat mai frageda! 13 ani daca se poate, ca deh, o sa devin brusc popular!
Nu mai gasesti oameni cu care sa porti o conversatie inteligenta in ziua de azi...cei pe care ii gasesti, ii gasesti pe internet, la nu stiu cati kilometri departare de tine, sau daca sunt aproape de tine, apar tot felul de impedimente. De la diferenta de varsta, la cea de perceptii, la...conjunctura, pur si simplu. Din cuvinte se nasc legaturi, din legaturi se nasc sentimente, din sentimente se nasc relatii. Mai mult sau mai putin incarcate, mai mult sau mai putin aprobate, mai mult sau mai putin...intretinute.
Pe de alta parte, unele persoane nici n-au trait vreodata sentimente adevarate. Sunt multumiti asa cum sunt. Sunt multumiti in sucul lor propiu, avand impulsul acela animalic satisfacut. Si atat. N-o sa-i numesc nu stiu cum pentru ca in fond, fiecare dintre noi are stilul lui de viata care-l individualizeaza, fiecare dintre noi este raspunzator pentru alegerile pe care le face.
Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama de toate astea...trebuie sa fii doar un pic cu picioarele pe pamant, un pic realist, un pic mai...copt acolo unde trebuie.
Daca te coci mai devreme decat trebuie, exista riscul sa fii singur printre boboci. Nici fructelor nu le face bine, nici oamenilor nu le face bine. Daca te coci la vremea potrivita, exista riscul sa fie prea tarziu. Si atunci, iti zici ca ti-ai trait viata, ca ti-ai trait tineretea, ca e timpul sa te asezi, sa te odihnesti. Dar oare viata nu inseamna sa intelegi aceste lucruri cat mai devreme cu putinta, pentru a putea lua masurile necesare, pentru a te adapta la viitor, pentru a fi mai bun?
Eu am ales sa traiesc sentimentul, cu bucurii si cu tristeti. Tot pachetul. Tu ce ai facut bun azi?