Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....Dar ii este greu. Ma gandesc numai la "daca", "poate" si "ar fi fost". Variabile care nu vor deveni niciodata constante...Daca te aveam acum aproape de mine, zburam amandoi peste mari si tari, bucurandu-ne de viata, de oameni, de natura, de toate. Poate ca nu zburam totusi, dar traiam intr-o lume a noastra, nederanjati, in care dragostea se mananca pe paine si painea se cumpara pe nasturi. Probabil trebuia sa ne deschidem o fabrica de nasturi, dar nu era o problema caci suntem descurcareti. Suntem Adam si Eva in Paradis. Suntem singuri. Suntem fericiti. Ar fi fost frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu