-3-

Iar am luat-o-n barba. Of caca-m-as in sus (prima expresie semi-vulgara pe care a invatat-o prietenul meu polonez). Reformulez: singurul meu prieten de-aici. Restul e vrajeala. Avea dreptate o fata pe care la fel am considerat-o prietena..nu poti avea prieteni aici. Tovarasi de pahar, cunostiinte, zi-le cum vrei. Erasmus = superficialitate.

Mai am 3 saptamani de stat aici. Parca as mai sta daca ar fi contextul mai favorabil. Financiar, sentimental, social. Dar asa....

Credeam ca daca o sa cunosc mentalitati straine, o sa cunosc si oameni de o calitate “superioara”. Un cacat. Este la fel p-e-s-t-e t-o-t. Oameni ok din toate (sau cele mai multe) puncte de vedere, rar gasesti. Oameni carora nu le e frica sa fie deschisi, sa se apropie, sa aiba si sa ofere incredere celorlalti...ai prins ideea.

As putea zice ca am prins gustul calatoritului odata cu bursa asta..poate-poate o sa am ocazia sa mai am experiente asemanatoare..cine stie.

Am momente cand ma simt singur ca naiba aici. Am momente cand mi-e dor de ea. Am momente cand citesc ceva de valoare si-mi pare rau ca autorul nu e apreciat la adevarata lui valoare. Am observat ca e o tendinta generala...oamenii de valoare sunt intotdeauna..parca mai tristi decat ceilalti. Oare maturitatea are legatura cu tristetea asta? Ce inseamna sa te maturizezi, de fapt? Sa tragi anumite concluzii asupra ta, asupra celor din jur? Sa te “trezesti la realitate”? Care realitate? Fiecare avem modul nostru de a privi lucrurile. Eu imi aduc aminte cum priveam lucrurile nu cu mult timp in urma si cum le privesc acum. Inainte ma implicam foarte mult in relatiile cu cei din jur – prea mult, din cate se pare. Am ajuns aici - “destrabalare sociala”. Totu-i super la nivel de suprafata, dar in rest...

Inca mai nutresc sa existe acea persoana langa mine in care sa pot avea incredere oarba, sa nu fie nevoie de “cenzura” de nici un fel, s-o iubesc neconditionat si fara sa ma intreb daca oare sentimentul e reciproc. Cand vei fi langa mine, oare?

-The End-