joi, 21 februarie 2008

Timpul

Mi-au spus ca timpul vindeca toate ranile. Mi-au spus ca voi sti cum sa reactionez in prezenta ta, ca voi sti cum sa ma comport, ce sa fac, ce sa zic. Mi-au spus ca am sa uit de toate relele si am sa-mi limpezesc mintea pe perioada vacantei. Mi-au spus ca am sa reintalnesc dragostea. Mi-au spus ca o sa adorm visand stele verzi si cai la fel de verzi pe pereti. Am inchis ochii si nu am reusit. M-am gandit mult la asta. M-am gandit mult la tine, la mine, la ea, la ei, la ele, la toti. Gandesc mult si nu rezolv nimic. Vorbesc mult si poate vorbesc in zadar.
Nenorocitii, m-au mintit.
Timpul zboara cat il duc bateriile. De la ceas, de la mobil. Oare ar fi bine daca as opri timpul in loc? Sa inghet pentru o eternitate,dar totusi pentru mai putin de o secunda. Sa nu simt, sa nu gandesc, sa am privirea fixa spre un punct pe langa care lumea trece, si mintea la fel de fixa, concentrata in acel punct in jurul caruia penduleaza toti necunoscutii, nebagandu-l in seama.

miercuri, 13 februarie 2008

Ritual de adormire (3)


Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Si visez. Visez la ce a fost, visez la ce este, visez la ce va fi. Nimeni nu are dreptul sa ne franga visele. De ce sa ne trezim la realitate, cand visam asa frumos? Raspunsul e simplu...daca nu ne-ar trezi altcineva, ne-am trezi noi singuri, mai brusc, mai dureros. Realitatea nu corespunde visului. Adevarul doare. Viata merge mai departe. M-am trezit. Ma dau jos din adapostul meu nocturn. Ce pacat, era caldura. Imi fac o cafea. A rasarit soarele...

marți, 12 februarie 2008

A watchful eye


Se spune ca avem organe pereche... 2 maini, 2 picioare, 2 urechi, 2 ochi...Oare la mine situatia este diferita? Sau am facut-o eu sa fie diferita? O fi din cauza frizurii...
Un ochi imi e aproape complet acoperit...Cu el, ma pot feri de privirile nepoftite ale oamenilor.Ma pot proteja de mediul extern, de fete incruntate, de vorbe aruncate.
Cu celalalt ochi, explorez. Vad lumea din jurul meu, vad vorbe nespuse si ganduri ascunse. Vad ura, vad jignire, vad dragoste, vad pasiune, vad sentimente...
Vad fericire si tristete, vad imbratisari, vad miracole si sarutari, le vad pe toate si nu vad nimic. Vad intentii dar fara fapte. Vad idei si resemnari, ce pacat...
Vad multe si fac putine. Asa facem toti. Deci nu e numai cazul meu...

miercuri, 6 februarie 2008

Fear

Thy precious lips to kiss I'd die
You wouldn't even ask me why
You'd look into my eyes and say
"Good-bye".

You whisper softly into my ear
"Stay close, don't go, I will be near"
As time goes by, those lovely years
I fear.

I fear our paths may never cross
I fear I won't find you again
I fear we'll go our separate ways
My Dear.

sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Affection


Oamenii au probabil cel mai complicat proces de perpetuare a speciei. Dar nu intram in detalii, vroiam sa analizez partea introductiva doar. Interactiunea dintre oameni se realizeaza prin comunicare, verbala sau non-verbala. Comunicarea verbala e mai la indemana, dar prin ea putem masca ceea ce simtim cu adevarat. Gesturile sunt cele care ne tradeaza...
Sa luam ca exemplu o imbratisare. Se spune ca face cat o mie de cuvinte. Iti imbratisezi parintii nu numai pentru ca esti sange din sangele lor, ci pentru ca pur si simplu este o legatura speciala.. pentru ca ii iubesti. Pentru ca fara ei nu ai exista. Iti imbratisezi prietenii apropiati, ca sa le dai de inteles ca intotdeauna vei fi aproape de ei, sa le arati ce simti pentru ei, sa le arati recunostiinta pentru toate momentele in care ti-au fost aproape, la bine si la rau. Iti imbratisezi partenerul/partenera, ca sa ii arati ca ea face parte din tine, ca sa ii arati cat de mult inseamna pentru tine, ca sa ii arati ca este o prelungire a ta. Unele legende spun ca atunci cand au fost creati barbatul si femeia, a fost de fapt o unica persoana despartita in doua. De atunci jumatatile se tot cauta. Ori imbratisarea nu este modul prin care putem fi cel mai aproape de cineva drag? Lasand la o parte actul erotic...
Un alt exemplu este sarutarea. Se aplica in toate cazurile in care se aplica si imbratisarea, dar poate avea mai multe intelesuri, depinzand si unde este aplicata. Un sarut pe frunte poate inseamna ca esti pe maini bune, ca am grija de tine, sau pur si simplu...imi esti apropiat(a). Sarutul pe obraz e poate cel mai comun mod de aratare a afectiunii. Cu mii de intelesuri, apropie oamenii mai mult ca orice. Cat despre sarutul pe buze...se pot scrie multe. Unele persoane il percep ca fiind mai senzual decat orice altceva.
N-aveti nevoie de instructiuni sau descrieri pentru un sarut sau o imbratisare. Daca simtiti nevoia sa imbratisati pe cineva, faceti-o. Are efecte nescontate. Duceti-va la parintii vostri si luati-i in brate. La inceput nu vor stii de ce, dar isi vor da seama cu siguranta. Aveti un prieten aproape? O imbratisare le va spune multe. Aveti o persoana draga? Mai trebuie spus ceva?

joi, 24 ianuarie 2008

Cei mai frumosi ani...

Incetul cu incetul a trecut un an de cand am devenit major. De cand am ajuns "de capul meu". De cand am mai multe drepturi, dar si obligatii. Cat am trait in tot acest timp? Ce am facut? In trecut, la 19 ani deja erai flacau bun de dus la oaste, pe picioarele tale, gata sa iei lumea in piept cu orice ocazie.
In ziua de azi, intri la facultate. Ca asa iti impune societatea. Dupa, iti gasesti serviciu cat mai bine platit. Ca asta trebuie sa faci restul vietii. Sa muncesti. Sa ai cateva zile libere pe an in care sa visezi la munte, la mare, la o relaxare. Si la batranete sa te "bucuri" de pensie, de parca mai poti sa-ti folosesti corpul la capacitate maxima...
Altii refuza sa urmeze o facultate. Din diverse motive...
Altii deja isi formeaza o familie. Nu mai au rabdare..
Iar altii iubesc. Norocosii...

luni, 21 ianuarie 2008

Aventurile...


Capitolul 4: ...unei despartiri
Mi-am aprins o tigara. Pe masura ce fumul imi invada plamanii, ma simteam mai greu, infipt parca in pamant, dar mai stapan pe mine. Era prima oara cand ma vedeai fumand. Stiai si de ce fac asta. Si eu stiam ce avea sa urmeze. Aveam ochii rosii, plini de lacrimi. Toata ziua m-am gandit la ce urma sa-ti spun, iar acum imi stateau cuvintele in gat. Nu m-am mai simtit asa de rau de mult timp. Era..parca o senzatie noua pentru mine. O senzatie pe care nimeni nu vrea sa o experimenteze..oare de ce...
Nu-mi spune ca e vina mea, asa cum nici eu nu-ti voi spune ca e vina ta. E vina noastra. E vina...cuiva. E vina dragostei, geloziei,saruturilor, imbratisarilor, alintarilor,zambetelor.
E vina lor.