Oda unei mame

Stau in cada. Dorm cu ochii deschisi. Mai patesc asa..de la oboseala si de la apa fierbinte, nici nu mai am energie sa-i inchid. Plutesc in deriva, undeva departe...
Este dar un vis. Un vis in care va deveni realitate. Te voi intalni. Ma voi uita la tine cu o mimica greu de deslusit, incarcata de sentimente, confuza. Te vei uita la mine si te vei preface ca nu intelegi de ce te privesc asa, ca nu este nimic deosebit la tine, ca esti o femeie ca oricare alta. Nu voi scoate nici un cuvant. Te voi..admira. Voi incerca sa te inteleg, sa fiu alaturi de tine, sa te ajut.
Te vei preface ca nu este nimic deosebit la tine. Dar cum? Vei fi mama. La o varsta la care altele se plimba brambura prin discoteci, tu...vei da nastere unei fapturi ca tine. Ca mine. Ca noi. Unei fiinte umane. Unui pui de om. Un pui de om care va invata sa zica "mama", "tata".
Vei fi dispretuita. Vei fi pusa la colt de o societate mult prea inchisa la minte ca sa vada adevaratul inteles al lucrurilor, adevarata minune. Caci este o minune. Adevarata frumusete. Sa simti parte din tine in bratele tale, ochi din ochii tai privindu-te cu dragoste. Va fi uimitor. Va fi divin. Vei fi tu. Te voi iubi pentru ceea ce esti si nimic mai mult. Caci aceasta este rodul dragostei tale pentru el si al dragostei lui pentru tine. Va voi iubi pentru ceea ce sunteti.
Sunteti copii. Sunteti parinti. Suntem..oameni.

In contraste...

Ora 3 dimineata. Stau la un pahar de vin, dupa ce am (re)vazut "Watching the detectives". Bun film. Daca esti tipa, imposibil sa nu-ti placa. Daca esti tip indragostit, din nou, vei aprecia comicul de situatie si nu numai. Daca nu ai pe nimeni drag, s-ar putea sa te enerveze. Si asta datorita mesajului, ca dragostea e nebunie, dar o nebunie frumoasa. Ca faci tot felul de prostii si nu-ti dai seama. Ca femeile au un numar infinit de metode prin care sa se joace cu mintile barbatilor, fara ca acestia sa-si dea seama. Si pana la urma, asta-i partea cea mai interesanta. Sau?
In ziua de azi, nu mai exista dragoste traditionala. Totul e cuprins de timpuri noi, de curente, de moda schimbatoare, de modern. Peste tot, mesaje cu multiple intelesuri, mesaje pe care femeile le lanseaza avand speranta ca barbatii le vor receptiona cum trebuie. De cele mai multe ori, nu se intampla asa. Ascultati "Nicest thing" de la Kate Nash. Va veti da seama la ce ma refer. Nu mai exista declaratii de dragoste, exista sentimente, exista pasiune, dar oare dupa cat timp? la ce cost?
In ziua de azi nu mai poti cunoaste o persoana atat de repede. In ziua de azi, inainte de a-i spune persoanei apropiate un simplu "te iubesc" te gandesti ca poate te expui, ca poate interpreta gresit, ca poate te pui tu intr-o lumina inferioara si el/ea poate profita. Ce porcarie...
Nu iti mai poti exprima sentimentele fara nici o retinere. Totul are o limita ce nu poate fi depasita sub nici o forma, fara a capata alte conotatii.
Unde sunteti voi, oameni de altadata?

Timpul

Mi-au spus ca timpul vindeca toate ranile. Mi-au spus ca voi sti cum sa reactionez in prezenta ta, ca voi sti cum sa ma comport, ce sa fac, ce sa zic. Mi-au spus ca am sa uit de toate relele si am sa-mi limpezesc mintea pe perioada vacantei. Mi-au spus ca am sa reintalnesc dragostea. Mi-au spus ca o sa adorm visand stele verzi si cai la fel de verzi pe pereti. Am inchis ochii si nu am reusit. M-am gandit mult la asta. M-am gandit mult la tine, la mine, la ea, la ei, la ele, la toti. Gandesc mult si nu rezolv nimic. Vorbesc mult si poate vorbesc in zadar.
Nenorocitii, m-au mintit.
Timpul zboara cat il duc bateriile. De la ceas, de la mobil. Oare ar fi bine daca as opri timpul in loc? Sa inghet pentru o eternitate,dar totusi pentru mai putin de o secunda. Sa nu simt, sa nu gandesc, sa am privirea fixa spre un punct pe langa care lumea trece, si mintea la fel de fixa, concentrata in acel punct in jurul caruia penduleaza toti necunoscutii, nebagandu-l in seama.

Ritual de adormire (3)

Ma pun in pat. Sting lumina. Iau perna in brate si o strang cat de tare pot, parca as vrea s-o sugrum. Inchid ochii si brusc, sunt singur. Este intuneric peste tot, trupul imi tremura la nestiinta a ceea ce va urma. Mintea incearca sa-mi nascoceasca ceva placut pentru a face sa treaca mai repede noaptea....
Si visez. Visez la ce a fost, visez la ce este, visez la ce va fi. Nimeni nu are dreptul sa ne franga visele. De ce sa ne trezim la realitate, cand visam asa frumos? Raspunsul e simplu...daca nu ne-ar trezi altcineva, ne-am trezi noi singuri, mai brusc, mai dureros. Realitatea nu corespunde visului. Adevarul doare. Viata merge mai departe. M-am trezit. Ma dau jos din adapostul meu nocturn. Ce pacat, era caldura. Imi fac o cafea. A rasarit soarele...

A watchful eye

Se spune ca avem organe pereche... 2 maini, 2 picioare, 2 urechi, 2 ochi...Oare la mine situatia este diferita? Sau am facut-o eu sa fie diferita? O fi din cauza frizurii...
Un ochi imi e aproape complet acoperit...Cu el, ma pot feri de privirile nepoftite ale oamenilor.Ma pot proteja de mediul extern, de fete incruntate, de vorbe aruncate.
Cu celalalt ochi, explorez. Vad lumea din jurul meu, vad vorbe nespuse si ganduri ascunse. Vad ura, vad jignire, vad dragoste, vad pasiune, vad sentimente...
Vad fericire si tristete, vad imbratisari, vad miracole si sarutari, le vad pe toate si nu vad nimic. Vad intentii dar fara fapte. Vad idei si resemnari, ce pacat...
Vad multe si fac putine. Asa facem toti. Deci nu e numai cazul meu...

Fear

Thy precious lips to kiss I'd die
You wouldn't even ask me why
You'd look into my eyes and say
"Good-bye".

You whisper softly into my ear
"Stay close, don't go, I will be near"
As time goes by, those lovely years
I fear.

I fear our paths may never cross
I fear I won't find you again
I fear we'll go our separate ways
My Dear.

Affection

Oamenii au probabil cel mai complicat proces de perpetuare a speciei. Dar nu intram in detalii, vroiam sa analizez partea introductiva doar. Interactiunea dintre oameni se realizeaza prin comunicare, verbala sau non-verbala. Comunicarea verbala e mai la indemana, dar prin ea putem masca ceea ce simtim cu adevarat. Gesturile sunt cele care ne tradeaza...
Sa luam ca exemplu o imbratisare. Se spune ca face cat o mie de cuvinte. Iti imbratisezi parintii nu numai pentru ca esti sange din sangele lor, ci pentru ca pur si simplu este o legatura speciala.. pentru ca ii iubesti. Pentru ca fara ei nu ai exista. Iti imbratisezi prietenii apropiati, ca sa le dai de inteles ca intotdeauna vei fi aproape de ei, sa le arati ce simti pentru ei, sa le arati recunostiinta pentru toate momentele in care ti-au fost aproape, la bine si la rau. Iti imbratisezi partenerul/partenera, ca sa ii arati ca ea face parte din tine, ca sa ii arati cat de mult inseamna pentru tine, ca sa ii arati ca este o prelungire a ta. Unele legende spun ca atunci cand au fost creati barbatul si femeia, a fost de fapt o unica persoana despartita in doua. De atunci jumatatile se tot cauta. Ori imbratisarea nu este modul prin care putem fi cel mai aproape de cineva drag? Lasand la o parte actul erotic...
Un alt exemplu este sarutarea. Se aplica in toate cazurile in care se aplica si imbratisarea, dar poate avea mai multe intelesuri, depinzand si unde este aplicata. Un sarut pe frunte poate inseamna ca esti pe maini bune, ca am grija de tine, sau pur si simplu...imi esti apropiat(a). Sarutul pe obraz e poate cel mai comun mod de aratare a afectiunii. Cu mii de intelesuri, apropie oamenii mai mult ca orice. Cat despre sarutul pe buze...se pot scrie multe. Unele persoane il percep ca fiind mai senzual decat orice altceva.
N-aveti nevoie de instructiuni sau descrieri pentru un sarut sau o imbratisare. Daca simtiti nevoia sa imbratisati pe cineva, faceti-o. Are efecte nescontate. Duceti-va la parintii vostri si luati-i in brate. La inceput nu vor stii de ce, dar isi vor da seama cu siguranta. Aveti un prieten aproape? O imbratisare le va spune multe. Aveti o persoana draga? Mai trebuie spus ceva?